Sunt 10 ani de când n-am mai urcat pe munte iar dorul nebun şi căldura de afară pur şi simplu mă făceau să mă gândesc doar la Ceahlău. Nerăbdător, am purces vineri seară la drum însoţit de iubita mea soaţă, kinderul nostru, naşul Daniel, năşica Monica şi a sa soră, Irina. Maşină mică s-a dovedit a fi încăpătoare. În 2 ore ajunsesem în Izvorul Muntelui, la Cabana Buşteanul, unde gazda noastră, Ana, ne aştepta pe teresă. Soţul Anei, Nicu, era la strâns fânul. Pentru cine doreşte o locaţie rustică, locaţia e perfectă, cabana Buşteanul fiind construită din … buşteni. Ca să ajungi la ea trebuie să urci 150 m pe un drumeag lateral, ceea ce o face să fie izolată de forfotul turistic din Izvorul Muntelui. Să vă mai povestesc că era muuult mai răcoare decât în aglomeraţia urbană din care veneam!?